PARTEA GENERALĂ
TITLUL I
LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE
CAPITOLUL I PRINCIPII GENERALE
Art. 1 Legalitatea incriminării
(1) Legea penală prevede faptele care constituie
infracţiuni.
(2)
Nici o persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era
prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.
Art. 2 Legalitatea sancţiunilor de drept penal
(1)
Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua
faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de
siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de
legea penală.
(2)
Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau măsură
de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a
fost săvârşită.
(3)
Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor
generale ale acesteia.
CAPITOLUL II APLICAREA LEGII PENALE
Secţiunea 1 Aplicarea legii penale în timp
Art. 3 Activitatea legii penale
Legea
penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
Art. 4 Aplicarea legii penale de dezincriminare
Legea
penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt
prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor
educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum
şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste
fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Art. 5
Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a
cauzei
(1)
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a
cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai
favorabilă.
(2)
Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din
acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate
de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când
acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.
Art. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea
definitivă a cauzei
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a
intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă
depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită,
se reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la
executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai
pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul
închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
(3)
Dacă
legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată
se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în
legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se
poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Măsurile educative neexecutate
şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent
în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă
este mai favorabilă.
(5) Când legea nouă este mai favorabilă în
condiţiile alin.(1)-(4), pedepsele complementare şi măsurile
de siguranţă neexecutate şi neprevăzute
în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se
execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.
(6) Dacă legea nouă
este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor
de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea
nouă.
(7) Când o dispoziţie din
legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul
pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa
redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente.
Art. 7 Aplicarea legii penale temporare
(1)
Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în
vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de
timp.
(2)
Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din
vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei
care a impus adoptarea sa.
Secţiunea a 2-a Aplicarea legii penale în spaţiu
Art. 8 Teritorialitatea legii penale
(1)
Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.
(2)
Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul,
subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3)
Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice
infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion
românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.
Art. 9 Personalitatea legii penale
(1)
Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului
ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă
pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea
mai mare de 10 ani.
(2)
În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în
afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică
română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării
unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus
jurisdicţiei nici unui stat.
(3) Punerea
în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială
se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 10 Realitatea legii penale
(1)
Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului
ţării de către un străin, contra statului român, contra unui cetăţean român ori
a unei persoane juridice române.
(2)
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în
statul pe teritoriul căruia s-a comis.
Art. 11 Universalitatea legii penale
(1)
Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în
art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un străin, care se află de
bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:
a) s-a săvârşit o infracţiune pe care
statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat
internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului
pe al cărui teritoriu a fost comisă;
b) s-a cerut extrădarea sau predarea
infractorului şi aceasta a fost refuzată.
(2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b) nu se
aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârşit infracţiunea,
există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau
continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost
executată ori este considerată ca executată.
(3) Când pedeapsa nu a fost executată
sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor
legale privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine.
Art.
12 Legea penală şi tratatele
internaţionale
Dispoziţiile
cuprinse în art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat
internaţional la care România este parte.
Art. 13 Imunitatea de jurisdicţie
Legea penală nu se aplică infracţiunilor
săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către
alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse
jurisdicţiei penale a statului român.
Art. 14 Extrădarea
(1)
Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat
internaţional la care România este parte, ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii.
(2)
Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii
Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii.
(3) Predarea unei persoane către un
tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii.
